Istoricul Parohiei Buna Vestire

Biserica Blagoveștenia din Iași

Nu cunoastem ctitorul si momentul ridicarii bisericii de lemn. Putem cita ca prima atestare data de 8 iulie 1707 cind, intr-un act de vinzare-cumparare , se mentionează la sfarsit :„ Si eu, preutul Ion ot Bl(a)govestenie ,am scris zapisul.”1 Intr-un alt act  din 10 ian. 1709 este amintit acelasi preot : „Scrie preutul Ion de Ias de la Blagovestenii”;2  În actul de vânzare-cumpărare, din 8 august 1742 , biserica Blagoviştenia, este mentionata ca  biserică de lemn.3 Informaţii concrete privind ridicarea  bisericii nu avem, dar analizind icoanele ce ne-au ramas de la vechea biserica („Buna Vestire”,”Maica Domnului cu Pruncul”,”Mintuitorul Iisus Hristos”,etc.) constatam ca apartin sec. al XVII-lea si sint de o reala valoare artistică.  Luând in calcul si informațiile pe care le deținem despre vechiul lacas de cult  de la inceputul sec. al XVIII-lea, putem afirma ca biserica de lemn Blagovestenia ar fi putut fi ridicata  in a doua jumatate a sec. al XVII-lea, intr-o perioada cind zona Muntenimii de Mijloc incepe sa fie populata , ce-i drept, mai lent si cu oameni mai simpli :meseriasi si tigani. Eventualele sapaturi aheologice ce s-ar putea desfasura pe locul  vechii biserici ar putea elucida problema începuturilor și nu numai în ceea ce privețte biseric a de lemn de la Blagoveștenie. Faptul că biserica Blagovestenia este tot mai des menţionată ca reper în diferite acte de vânzare-cumpărare sau de danie din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, reliefează importanța acestei biserici, dezvoltarea Iaşului şi extinderea lui spre nord, în zona Muntenimii de Mijloc. Semne ale existenței Bisericii Blagovistenia pot fi văzute și astăzi. Astfel, lângă biserica actuală în partea există o piatră cu cruce inscripționată, așezată de către preotul Andrei Pănuş , spre a aminti de zona unde a fost Sfânta Masă din Sfintul Altar a vechii biserici. Cu greu a putut fi descifrată inscripţia de pe piatra respectivă, dar preotul Mihail Mănucă a reconstituit următorul text: “(Aici este locul) unde au fost zidit (oultariul bisericii) vechi şi cimitir şi la (1821 s-au stricat) de către turchi (şi s-au pus piatra)semn de către mine ( preotul Andrei) Ion Panuşi servitor 30 de ani 1854 şi până la 1885” 4. Biserica de lemn a rezistat , probabil, un secol si jumatate , timp in care zona Muntenimii s-a dezvoltat si lăcașul a devenit tot mai neincapator. 

Biserica actuală a Bunei Vestiri din Iași

Treptat, în zona Muntenimii s-au aşezat oameni “cu dare de mână”, interesaţi în zidirea unei noi biserici mai mari, mai frumoase şi mai bine dotată. Pisania, din marmură aflată  în stinga altarului, la Proscomidie, conține cea mai veche și mai credibilă atestare a actualei biserici. Printre altele în pisanie se menționează că la iniţiativa şi pe cheltuiala „pururea pomenitilor vornicului Ioan Tăutu şi  soţiele sale Ecaterina si Maria, în  1816 ‚”5  au început lucrările de construire a noii biserici în imediata apropiere a celei vechi, zidire terminată în anul 1818.  Aceiași informație o aflăm și de la N.Stoicescu, autorul Repertoriului bibliografic al localitaților si monumentelor medievale din Moldova care menționează că : ”Biserica Buna Vestire (Blagovistenia) din Muntenime, sec.XVIII, ante1744; recladita de Ioan Tautul si altii in 1818”. Mai explicit decât acest document este „Sinodicul” intocmit in 1875  „pentru pastrarea memoriei fericitilor si pururea pomenitilor ctitori, inzestratorilor și binefacătorilor acestui sfânt locaș” din care aflăm că „Biserica cu patronul <Buna Vestire> din orașul Iassy au inceput a se ridica de peatră la anul 1816 și s-au finit la anul 1820 când s-a și sfințit de fericitul intru amintire Mitopolitul Veniamin Costachi”. Aceste trei surse ne indreptațesc să afirmăm că perioada în care a fost ridicată noua biserică este cuprinsă între anii 1816-1818. În baza celor de mai sus, nu putem fi de acord cu punctul de vedere exprimat de domnul S. Iftimi in lucrarea ”Cercetari privitoare la istoria bisericilor ieșene. Monumente, ctitorii, mentalitați”, Iași, Ed. Trinitas, 2008, p.138, in care autorul citat afirma că: Ioan Tăutu a ridicat biserica după „cumpana” pe care a trait-o la 1821 „cind era sa fie executat de Eterie,  precum și după vestea cea buna pe care a adus-o, în calitate de delegat la Țarigrad, in 1822, aceea ca tronul Moldovei....va fi ocupat de domni paminteni.” „Logic, conchide autorul, doar după această dată putea I.Tăutu să construiască o biserică având același hram, care sa o continue pe prima.”  De asemenea, pisania din pronaos scrisă cu ocazia finalizării lucrărilor de consolidare și de restaurare a bisericii nupreia corect perioada de construcție a sfântului locaș. Așadar, Biserica Buna Vestire din Iași a fost ctitorită de către vornicul Ion Tăutu si soția sa Maria ( Mărioara, cum i se mai spunea)între anii 1816 - 1818. Ioan Tăutu descinde dintr-o familie ilustră si foarte veche avându-l ca inaintaș pe marele logofăt I. Tăutu cel care l-a slujit cu credință pe marele voievod Stefan cel Mare și Sfânt. Este fiul lui Simion, fost vornic de Suceava si ctitor al bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (1772), din Comănesti (o moșie a familiei) și a Catincăi, fiica marelui boier Andrei Aramă. A mai avut trei frați: Vasile, Gheorghe și Constantin. ”Ioan Tăutu și-a inceput cariera intrând în serviciul unui mare boier care i-a sprijinit pașii de mai târziu”.6 Este vorba de marele vornic Teodor Balș care i-a fost aproape in toate momentele importante ale vieții, l-a susținut in cariera politică și cu siguranță i-a fost si prieten, dacă ținem cont că la Flaminzi (mosia vornicului Balș) mergea destul de des. Aici a văzut  și probabil i-a plăcut biserica pe care vornicul Balș a ridicat-o in 1813 cu hramul „Pogorârii Sfântului Duh”  după modelul căreia Ioan Tăutu a ctitorit biserica „Buna Vestire” din Iași. Ioan Tăutu  s-a căsătorit cu Ecaterina (Catrina), fiica slugerului Sandu Budescu, la o dată necunoscută si au avut trei copii. Ramas văduv se recăsătorește cu Maria (Marioara), care apare și in tabloul ctitoricesc aflat în biserica Bunei Vestiri. Aceasta era ”o fostă domnișoară de onoare de la curtea domnitorului Alexandru Moruzzi. Cei doi au avut o relație afectuoasă, chiar dacă din această casătorie nu au rezultat copii.”7 Vornicul moare in 1826, iar Maria in 1844. Cea care o moștenește pe vorniceasă este Ana Tăutu, soția lui Vasile, fiul mai mic al vornicului, care a murit pe la 1843. Din căsătoria celor doi au rezultat cinci copii :Toderița care a fost și primar al Iașului (1866-1869;1870), Ion despre care nu sunt informatii, Aneta casătorită cu dr. Antoniu si mama marelui avocat ieșean Lascar Antoniu, Maria casătorită cu C. Mille si mama marelui actor Constantin Mille, Elena casătorită Danu si Zoe casătorită cu banul Cristea. Vremurile tulburi care s-au abătut asupra Moldovei intre anii 1820-1821 din cauza inlăturării regimului politic fanariot si a mișcărilor revoluționare declanșate, a intervențiilor militare rusești și a celor otomane, pot fi considerate motive pentru care biserica nouă a trebuit să fie refacută după ce a fost jefuită. După construirea bisericii noi, cea veche a mai rezistat trei ani. În anul 1821 „turcii, când au intrat in Iași, au stricat și, mai bine zis, au prădat mai multe biserici, printre care și Biserica „Buna Vestire.”8 Biserica Buna Vestire prin personalitatea pe care o arată în primul rând arhitectura interioară, prin slujitorii care au deservit-o și prin enoriașii ei ajunge să ocupe un loc distinct între zidirile religioase ale Iaşului începând din sec. al XIX-lea până astăzi. Dincolo de planul ei ahitectonic imprumutat, in mare parte, de la biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din Flămânzi jud. Botoșani, biserica actuală se distinge prin naosul aproape rotund și foarte generos și prin pronaosul redus in dimensiune ceea ce dă posibilitatea credincioșilor să se  apropie foarte mult de Sfântul Altar si de Sfânta Împărtășanie. Este de reținut de asemenea  delimitarea în pronaos a spatiului pentru spovedanie precum și compartimentarea   proscomidiarului și a diaconiconului in Sfântul Altar. Valoarea si personalitatea in plan artistic a Bisericii „Buna Vestire” este data de catapeteasmă. Aceasta este realizată între anii 1858-1860 şi terminată în1868. A fost  lucrată din lemn de stejar şi tei, cu pilaştri şi capiteluri corintice şi a fost poleită în totalitate foiță de aur și de argint . Pictura murală, în suprafață de 810 m.p., a fost realizată, așa cum rezultă din textul scris pe arcada de deasupra catapetesmei, în anul1859 pe cheltuiala doamnei Ana Tăutu, de către Ioan Rodovan –zugrav Lucrări de reparaţii şi îmbunătăţiri s-au făcut între anii 1975- 1977, iar între anii 1978-1979 s-a restaurat pictura de către pictorul Ilie Schipor şi s-au făcut strane noi. Biserica Buna Vestire a fost sfinţită  în 1820 de mitropolitul Moldovei Veniamin Costache şi resfinţită  de I.P.S.Teoctist în aprilie 1980.                                                 Despre Biserica Buna Vestire putem spune că a avut mulţi binefăcători. Aceste lucruri le aflăm din “ Sinodicul” întocmit”pentru păstrarea memoriei fericiţilor şi pururea pomeniţilor ctitori, înzestrătorilor şi binefăcătorilor acestui lăcaş.” .Documentul a fost realizat la 31 decembrie 1875 din iniţiativa  mitropolitului Calinic Miclescu. Amintim câţiva înzestrători: logofătul Andronache Donici, arhiereul Meletie Stavropoleos, Neculai Gheucă, Ecaterina Mavrocordat, Mihail Kogălniceanu, Theodor Pallady, Ana Tăutu, prinţul Carol I şi mulţi alţii. Datorită acestor donatori patrimoniul bisericii s-a îmbogăţit cu  case, terenuri, vii, sume de  bani,  obiecte de cult dintre care unele  se mai păstrează până astăzi . În biserica actuală a „ Bunei Vestiri” au slujit mai mulţi ierarhi, unii dintre ei, prin funcţiile ce le – au deţinut având un rol important în viaţa religioasă sau culturală a ţării. Astfel, în veacul al XIX – lea au slujit în biserica actuală mitropolitul Veniamin Costache, despre care s-a mai vorbit, apoi Sofronie Miclescu şi nepotul său Calinic, ajuns mitropolit, arhiereii Meletie Stavropoleos , Ghenadie Şendrea, şi Nectarie Hermeziu. Se cuvine a se menționa că Arhiereul Meletie a avut un rol hotărâtor în ceea ce privește biserica el fiind cel care a donat nu mai puțin de cinci case pentru uzul tuturor deservenților (episcop, preot, diacon, cântăreț, îngrijitor), cel care a dat strălucire bisericii și cel care atunci când venea la Iași locuia în una din casele donate și slujea în Biserica Bunei Vestiri. În veacurile al XX-lea și al XXI - lea au slujit la altarul bisericii “Buna Vestire” mai toţi mitropoliţii şi episcopii - vicari ai Mitropoliei cu sediul la Iași, dintre care amintim: Înaltpreasfințitul Teoctist Arăpaşu, Înaltpreasfințitul Daniel Ciobotea, Preasfințitul Ioachim Mareş (episcop al Huşilor)  Preasfințitul Gherasim Cucoșel (episcop - vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor), Preasfințitul Calinic Botoşăneanul (episcop - vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor), Ioachim Mareş (episcop al Huşilor) primii doi ajungând ulterior să ocupe demnitatea de patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Din documentele pe care le – am consultat aflate atât in arhiva bisericii cât și în unele lucrări de istorie rezultă că, în decursul timpului, în Biserica Buna Vestire au slujit ca parohi următorii preoți:  Ion si Grigorie (la biserica veche), Andrei Pănuş, Alexandru Gavrilescu, Gheorghe Possa, Apolon Andrieş, Costin Lungeanu, Constantin Barna. Dintre preoţii îmbisericiţi la Buna Vestire amintim pe  Nicolae Grosu , Scarlat Porcescu și Mihai Lungeanu.  În arhiva biserici există documente care atestă faptul că în anumite perioade de timp pe lângă cântărețul angajat erau plătiți și dirijori și soliști care făceau parte din corul bisericii. Nu orice biserică își permitea să plătească persoane care să cânte în cor, însă este de precizat că în perioada când se petreceau cele menționate parohia Buna Vestire deținea un patrimoniu imobiliar impresionant care aducea veniturile necesare pentru plata personalului. În prezent, sunt arondaţi bisericii „Buna Vestire “ credincioşii care dețin locuințe pe  străzile:  Lascăr Catargi (de la numărul 1 la 35), Nicolae Bălcescu , Mihail Kogălniceanu, Vasile Conta, Vasile Pogor, Gr. Vieru, Buna Vestire, Nicolae Gane, Theodor Pallady ( între strada Sărărie şi Kogălniceanu) şi strada Sărărie( între strada Nicolae Bălcescu şi Theodor Pallady).  Cu ocazia implinirii a 190 de ani de la finalizarea lucrarilor de construcție a bisericii Buna Vestire a fost realizată lucrarea „Parohia Buna Vestire”-Iași File de monografie în care se prezintă un scurt istoric și portrete ale personalităților care au locuit în parohie. Puţine sunt parohiile ce se pot lăuda cu atât de multe personalităţi care le-au fost enoriaşi, multe dintre ele suţinând material şi biserica: Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, Titu Maiorescu, Nicolae Gane, Vasile Pogor, Lascăr Catargi, Theodor Pallady, Leon Sculy, Ştefan şi Veronica Micle, familia Theodor Rosetti (fratele doamnei Elena Cuza), Rudolf Şutu, Calistrat Hogaş, Gheorghe Mârzescu, Alexandru Philippide, Petru Poni, Eduard Caudella, Adela Kogălniceanu, Grigore Sturdza, Gheorghe I,Bratianu, Achim Stoia şi mulţi alţii. Această “densitate “de intelectuali din parohia Buna Vestire se poate explica şi prin faptul că biserica se află în imediata vecinătate a Spitalului Sfântul Spiridon, a Institutului de Medicină, a Universităţii “ Alexandru Ioan Cuza “,  iar în perimetrul parohiei se aflau multe şcoli şi aşezăminte sociale. Mulţi dintre cei ce lucrau în aceste instituţii şi-au ridicat locuinţe in zona Muntenimii de Mijloc.

  Bibliografie:

1-I.Caproșu - Documente privitoare la Istoria orasului Iasi,vol. III,Ed. Dosoftei, Iasi,2000,p.287

2- Idem, p.321;

3- I. Caproșu- op. cit. vol.V,2001,p.158, 300;

4- Mihai Manucă- Mitricele Bisericii „Buna Vestire” din Iași (1846-1865), IN „Mitropolia Moldovei si Sucevei”, anul XLII,nr.3-4,1966,p. 235;

5- Parohia „Buna Vestire”, File de monografie, Ed. Trinitas, Iași, 2008, p.18;

6- Sorin Iftimi- Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene. Monumente, ctitori, mentalități,

       Iași, Ed. Trinitas, 2008, p. 130;

7- idem, p. 139

8- Mihai Manucă- op. cit. p.235